Săpânţa.
Satul Săpânţa este o localitate cu o zestre aparte în cultura populară românească. Este atestat documentar în 1373 sub denumirea de Zapancea, cercetăriile arheologice atestând aici aşezăminte încă din neolitic. Localitatea e situată în patrea de nord a judeţului Maramureş. La 8 km de sat se află un izvor cu apă minerală foarte apreciat pentru calităţile sale curative, iar nu departe se găseşte o crescătorie de păstrăvi şi lostriţă unde doritorii pot servi „peşte de Săpânţa.” Biserica actuală a satului a fost ridicată în 1882, iar cimitirul din jurul acesteia va deveni , în timp „Cimitirul Vesel” cunoscut în toată lumea. În Săpânţa arta populară e la ea acasă. Localitatea are mai mulţi meşteri populari. Gheorghei Anuţa confecţionează cămeşi brodate manual, la prelucrarea lânii şi ţesut se remarcă Irina Turda, Maria Steţco şi Ileana Stan, Toader Turda confecţionează obiecte de artizanat, iar Vasile Savu este un vestit pălărier. Unde mai pui că domna preoteasă Ioana Luţai pictează icoane pe sticlă şi ... şirul poate continua. Şi nu de parte de localitate poate fi vizitată o frumoasă mănăstire maramureşană - Săpânţa-Peri.
Cimitirul Vesel este opera majoră a meşterului Ioan Stan Pătraş. Crucile din Cimitirul Vesel, circa şapte sute la număr, reflectă viaţa satului maramureşean, cu năravurile ,ocupaţiile, pasiunile, vanităţile locuitorilor săi. Stălpul crucii cuprinde textul personalizat al celor duşi, completat cu scene sculptate şi pictate din viaţa acestuia. Epitafurile constituie nişte „portere biografice” a celor plecaţi în veşnicie cu o doză de umor şi cu un regret uşor după viaţă. Iată unul din ele:” Sub această cruce grea zace biata soacră mea, trei zile de mai trăia zăceam eu şi citea ea. Voi care treceţi pă aici încercaţi să n-o treziţi, că acasă dacă vine, iară cu gura pe mine, dar aşa eu moi purta că-napoi nu a înturna.”
Nu sunt produse în această categorie.
