Mănăstirea Plumbuita
Situată în partea de est a Bucureștilor, ctitoria lui Petru Vodă din a doua jumătate a secolului al XVI-lea, e o constructie muntenească cu farmec aparte.
In anul 1573, se înfiinteaza aici prima tiparniță din Bucuresti. In 1582, apar aici primele cărți tiparite: două Tetraevangheliare si o Psaltire, toate sub indrumarea monahului Lavrentie si a ucenicului Iovan.
Fiind închinata incă din 1585, de catre domnitorul Mihnea Turcitul, Manastirii Xiropotamu, Plumbuita este jefuita sistematic de catre calugarii greci, averile ei luând calea Sfântului Munte.
Datorită vitregiilor vremii suferă mari distrugeri și este rezidită din temelie din porunca domnitorului Matei Basarab după modelul bisericii de la Dealu pentru a comemora victoria din 1632 împotriva turcilor. Atunci este întărită cu ziduri de apărare.
Turnul-clopotniță este construit între 1806-1812 , de egumenul Dionisie după ce clopotnița fusese avariată de cutremurul din 1802. Numele îl are datorită faptului că turla îi era acoperită cu plumb. În biserică poate fi admirat portretul votiv al lui Matei Basarab și al Elenei Doamna. În anul 1632 lângă mănăstire are loc o luptă în care învinge Matei Basarab rămânâd domn al Țării Românești.
În timpul evenimentelor din anul 1821 Tudor Vladimirescu și-a stabilit tabăra la Plumbuita, iar în 1848 ea este transformată în închisoare politică. Secolul al XIX-lea accentuiază perioada de decădere a mănăstirii care odată cu secularizarea averilor mănăstirești devine biserică de mir.
În anul 1940 Mareșalul Ion Antonescu decide s-o restaureze dorind să fie înmormântat aici, dar nu reușește. Se mai fac câteva încecări de a o restaura, iar cel care reușește e Patriarhul Iustin. Mănăstirea a fost târnosita în data de 24 iunie 1958, stareț fiind Părintele Arhimandrit Sofian Boghiu. Mănăstirea are un mic muzeu.
Numele de Plumbuita i-a fost dat de localnici, datorită faptului că Biserica a fost multă vreme acoperită cu tablă de plumb. Există şi legende în jurul acestei denumiri. Se spune că numele de Plumbuita vine de la faptul că Matei Basarab, având nevoie de ghiulele în timpul luptei, a dat la topit acoperişul de plumb al mănăstirii pentru a le fabrica. Altă legendă spune că bătălia lui Matei Basarab cu Radu Iliaş, care a avut loc sub zidurile mănăstirii, a fost atât de aprigă, încât mulţimea de ghiulele căzute pe acoperişul bisericii, topindu-se, a dat acoperişului un luciu de plumb.
Nu sunt produse în această categorie.
