Mănăstirea Antim 

La 5 februarie 1713 viitorul Sf. Mitropolit Martir Antim Ivireanul decide să zidească o mănăstire întru slava Sfintei Treimi și în cinstea și  lauda tuturor sfinților. Ridicată nu departe de dealul mitropoliei, a fost sfințită în 1715 în prezența domnitorului Ștefan Cantacuzino.  Mănăstirea a fost zidită în stil brâncovinesc.

Ctitorul a lăsat și un testament care prevedea ca ctitoria lui să nu fie închinată nimănui. Ca în fiecare an să fie dați un anumit număr de copii la școala pe cheltuiala mănăstirii, să fie înmormântați gratuit săracii, din veniturile mănăstirii  să fie îmbrăcați săracii, copii și bătrânii, străinilor să li se asigure găzduirea timp de trei zile, fiicelor de preoți orfane să li se dea zestere. La mănăstirea Antim este înființată prima bibliotecă publică  de împrumut din Țara Românească. Mănăstirea suferă de pe urma cutremurului din 1738. În timpul regimului fanariot  suferă de pe urma jafurilor călugărilor greci ce nu permit îndeplinirea scopurilor filantropice propuse de Sf. Antim.

Ca să nu fie distrusă complet  Alexandru Vodă Ipsilanti  trece mănăstirea Antim ca metoc al  Episcopiei Argeșului. În 1812,  prin strădaniia episcopului Iosif al Argeșului și cu sprijinul mitropolitului Dosoftei, mănăstirea este restaurată și starea ei se înbunătățește. În anul 1821 mănăstirea Antim se află în mijlocul evenimentelor. Tudor Vladimirescu,  sfătuindu-se  cu episcopul Ilarion,  aici și-a redactat proclamațiile. După anul 1850 mănăstirea   se află într-o stare avansată de degradare, dar este restaurată. În timpul primului război mondial mănăstirea adăpostește timp de câteva luni moaștele Sfintei Mucenițe Filofteia. În perioada interbelică mănăstirea se află în decădere , dar în urma unei prelegeri a lui Nicolae Iorga sunt efectuate ample lucrări de reparare.

În anul 1937 Patriarhul Miron Cristea  restabilește viața monahală în ctitoria Sfântului Antim Ivireanul.  Mănăstirea este renumită prin mișcarea “Rugul aprins» care a luat naștere aici și era centrată pe spiritualitatea isihastă a rugăciiunii lui Iisus. Iniţiatorul acestei mişcări de înviorare isihastă a fost Protoiereul Ivan Kulâghin (Ioan cel străin) venit din Rusia în 1943 împreună cu Mitropolitul Nicolae al Rostovului. Printre ei se numărau și basarabenii Sofian Boghiu și Antonie Plămădeală. Mănăstirea are o bogată bibliotecă care numără mai mult de 60.000 de volume și un muzeu. Ea  se implică în multe proiecte sociale urmând tradiția statornicită de marele ei ctitor.


Nu sunt produse în această categorie.