„Să facem din Putna Ierusalim al neamului românesc şi din mormântul lui Ştefan altar al conştiinţei naţionale.” Mihai Eminescu
Aşezată la 72 de kilometri de vestita capitală a Sucevei, Sfânta Mănăstire Putna, prima şi cea mai importantă ctitorie a Sfântului Voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt, străjuieşte de peste cinci veacuri ţinutul legendar al Bucovinei.
Lucrările de construcâie a bisericii cu hramul Adormirea Maicii Domnului au început la 10 iulie 1466, după cucerirea cetăţii Chilia (1465) şi s-au terminat în anul 1469.
Slujba de sfinţire (târnosirea) a avut loc în acelaşi an, la 3 septembrie, după biruinţa de la Lipnic asupra tătarilor...
S-au construit apoi Casa Domnească (1473), chiliile, zidul de apărare cu turnurile aferente. Lucrările la Turnul Tezaurului s-au finalizat la 1 mai 1481.
De-a lungul veacurilor, Mănăstirea Putna a trecut prin numeroase încercări: incendii, cutremure, jafuri şi năvăliri străine, care i-au schimbat chipul cel dintâi, dar care n-au putut întrerupe desfăşurarea vieţii monahale şi lauda neîncetată adusă lui Dumnezeu.
În secolul al XVII-lea biserica mănăstirii era grav avariată. Vasile Lupu, Domnitorul Moldovei, încearcă să o rezidească, dar nu reuşeşte să o finalizeze deoarece îşi pierde domnia. Pisania din pronaos aminteşte de lucrările de reconstrucţie ce au continuat sub domniile lui Gheorghe Ştefan şi Eustafie Dabija, până în anul 1662, Deşi biserica refăcută urmăreşte îndeaproape planul şi proporâiile bisericii lui Ştefan cel Mare, pictura originală va fi pierdută pentru totdeauna.
După ocuparea Bucovinei în 1975 de către habsburgi, mănăstirea suferă noi transformări ale arhitecturii exterioare prin extinderea zonei de nord a incintei, construirea unor noi chilii între 1852 şi 1856, modificarea formei acoperişului bisericii în 1859. Lucrări ample de restaurare au avut loc în anul 1902, sub conducerea arhitectului vienez K.A. Romstorfer, în vremea mitropolitului Bucovinei Arcadie Ciupercovici (1896-1902).
Intrarea în incinta mănăstirii se face pe sub arcul boltit al unui turn compus din parter şi etaj, pe a cărui faţadă estică se află stema Moldovei, cu data 1471. Turnul a fost zidit în anul 1757, în vremea domnitorului Constantin Racoviţă, despre aceasta dând mărturie şi stema de pe faţada de vest, în care apar reunite stemele Moldovei şi ale Ţării Româneşti.
Carte de istorie vie, Mănăstirea Putna nu este doar un loc în care se găsesc vestigii ale trecutului, ci şi un loc încărcat de memoria evenimentelor de seamă la care a fost tăcut şi credincios martor.
Sfântul Ştefan cel Mare - Iubitorul de Hristos
Sfântul Ştefan cel Mare este pentru români un mărturisitor al credinţei şi un apărător al libertăţii neamului. Dragostea cu care şi-a cârmuit poporul l-a trecut în inimile românilor ca Ştefan cel Mare, Sfânt şi Bun. Biserica Ortodoxă Română a împlinit actul oficial al canonizării sale în anul 1992, stabilind ziua cinstirii: 2 iulie.
"Poporul românesc îşi găsise în el cea mai curată icoană a sufletului său: cinstit ţi harnic, răbdător fără să uite, şi viteaz fără cruzime, straşnic în mânie şi senin în iertare, răspicat şi cu măsură în grai, gospodar şi iubitor al lucrurilor frumoase, fără nici o trufie în faptele sale, care i se par că vin printr-însul de aiurea şi de mai sus. Şi cu cât se vede această icoană mai limpede, cu cât se înţelege mai desăvârşit şi se iubeşte mai mult, cu atâta şi viitorul se vesteşte mai bun, căci atunci neamul merge pe drumul strămoşului cuminte." Nicolae Iorga
Ştefan cel Mare este sfânt pentru că şi-a iubit neamul şi s-a jertvit pentru el, iar neamul a răspuns prin cinstire şi evlavie. Acestui neam al cărui fii suntem noi, cei de astăzi, el i-a transmis o moştenire nepreţuită, sugerată chiar prin cuvintele scrise pe pergamentul din icoana sa: "Mai presus de tihna noastră stă apărarea fiinţei şi neatârnarea ţării noastre". Această moştenire o avem şi noi de păstrat şi de transmis mai departe nealterată: libertatea neamului şi credinţa ortodoxă.
Imn lui Ştefan cel Mare
de Vasile Alecsandri
cântat la serbarea junimii
academice dată în
memoria lui Ştefan cel Mare
la mănăstirea Putna,
în 15/27 august 1871.
3. În cer apune soarele Stingând razele lui, Dar într-a noastre suflete În veci tu nu apui! Prin negura trecutului, O! soare-nvingător. Lumini cu raze splendide, Prezent şi viitor.
1. La poalele Carpaţilor, Sub vechiul tău mormânt, Dormi, erou al românilor, O! Ştefan, erou sfânt! Ca sentinele falnice Carpaţii te păzesc Şi de sublima-ţi glorie Cu secolii şoptesc.
4. În timpul vitejiilor, Cuprins de-un sacru dor, Visai unirea Daciei Cu-o turmă ş-un păstor; O! mare umbră-eroică, Priveşte visul tău: Uniţi suntem în cugete, Uniţi în Dumnezeu.
2. Când tremurau popoarele Sub aprigii păgâni, Tu le-apărai cu braţele Vitejilor români. Cu drag privindu-ţi patria Şi moartea cu dispreţ, Măreţ în sânul luptelor, Şi-n pace-ai fost măreţ.
5. În poalele Carpaţilor, La vechiul tău mormânt, Toţi în genunchi, o! Ştefane, Depunem jurământ: "Un gând s-avem în numele Românului popor, Aprinşi de-amorul gloriei Ş-al patriei amor!"
Apărătorului creştinătăţii, binecredenciosului Voievod al Moldovei, celui care cu dreptate şi cu dragoste a cârmuit poporul încredinţat lui de Dumnezeu, pilduitorului smereniei creştine şi al iertării celor ce i-au făcut rău, celui cinstit şi iubit ca un părinte, slăvitului Voievod să-i strigăm: Bucură-te, Sfinte Ştefane, Binecredincios Voievod şi apărător al creştinătăţii! Condacul I din Acatistul Sfântului Voievod Ştefan cel Mare
Nu sunt produse în această categorie.
